Crestinismul imbasmat

A imbasma inseamna a transpune ceva sub forma de basm. E un cuvant nou, tocmai l-am inventat. Am voie, crestinii inventeaza tot timpul povesti nemuritoare.

A fost odata ca niciodata un zeu mare si puternic. Nu stim mai nimic despre el, de unde provine si care e povestea lui, stim doar ca era bun si puternic.  Desi nu e clar cat de puternic, ca avea nevoie de odihna. SI nici cat de bun, pentru ca nu prea ii placea sa ierte. Sa zicem ca era relativ bun si relativ puternic, desi relativ la ce nu stim, ca el era totul. Dar hai sa nu punem multe intrebari, ca si intr-o fiinta umana, sunt multe gauri in povestea asta.

Asa si a facut el multe chestii, in mare a facut oamenii cu care ii placea sa se joace mai tot timpul in diverse feluri, unele am putea zice destul de crude. Dar cum el era bun nu putem conclude decat ca si cruzimea era ceva destul de bun. Si oamenii astia deveneau tot mai ai dracu pe zi ce trece, dracu fiind un inger care se ridicase impotriva lui. Si l-a pedepsit dandu-I o putere foarte mare asupra oamenilor. Interesanta pedeapsa, stiu. Dar am mentionat ca ii cam placea sa-I chinuiasca pe oameni deci na, presupun ca scopu scuza mijloacele. Asa apooooi cand a vazut el ca oamenii o duceau rau de tot si nu-l mai placeau asa tare s-a gandit sa-i salveze. Ati zice ca o cale ar fi fost sa-l distruga pe dracu dar evident gandirea voastra nu e foarte divina. O parte din el si-a facut o om si s-a dus pe pamant sa vada ce fac ei acolo. Desi stia deja, ca stia tot. Numai ca partea asta din el de pe pamant nu stia ca e chiar el, stia ca e fiul lui. Adica credea ca e prorpiul sau fiu fara sa tie ca de fapt e tot el. SI mai era o parte din el intr-un proumbel, da deja aici nici poetu nu mai stie ce voia sa zica. Cine era proumbelu si ce voia. Presupun ca se gainata a ciuda pe statuile oamenilor. Asta era marea problema a zeului astuia, ca oamenii se iubeau mai mult pe ei decat pe el. Asa ca s-a trimis printre ei sa le zica ca trebuie sa se iubeasca, dar mai mult sa-l iubeasca pe el. Pentru ca si el ii iubeste, si daca nu il vor iubi ii va distruge. Insa nu distrus asa prin moarte simpla, ci chin etern prin ardere. Buuuuun. Asa si Isus asta ca asa il chema pe Dzeu-om ajunge pe pamant si incepe sa-I lumineze pe oameni si sa le dea exemplu cum trebuie sa fie. Da ei nu si nu, nu voiau sa-l urmeze si sa faca ce voia el. Asa ca considera ca cea mai buna cale sa le arate ce e bine e sa se omoare. Dar nu de mana lui, ci de mana oamenilor, printr-o inscenare complicata, ca sa le arata ce fiinte oribile si ingrozitoare sunt. Totul avand drept consecinta chinul etern al majoritatii si salvarea unui mic grup de oameni, insa ce vrei, asa-I in tenis. Asa ca totul zis si facut, reuseste sa-si convinga unul dintre cei mai buni prieteni sa-l vanda unor preoti care reusesc la randul lor sa-l acuze de vrajitorie si sa faca statu sa-l execute public intr-un mod extrem de dureros. Timp in care el nu se opune pentru ca stie ca el o sa rada la urma cand toti persecutorii lui vor arde in fata lui pentru eternitate. Insa el de fapt nu moare. Sau moare putin. Da isi revine dupa 3 zile si incepe sa umble de colo colo pe sustache. De ce nu intelegem, ca daca l-ar fi omorat ar fi inviat iar. Probabil era dureroasa moartea, si nu voia sa suporte el insusi pentru o ora ce urmau ceilalti sa suporte pentru eternitate. Pana la urma vede ca nu e treaba pe Pamant, ca oamenii tot nu-l asculta asa ca pleaca la ceruri unde avea o intalnire cu el insusi.  Si acolo inca asteapta si acum momentu in care va veni, va omori intreaga rasa umana cu exceptia catorva preferati si abia APOI totu o sa fie bine.

 FIN